Jurnalul unui infidel. Protectia anonimatului.

pride-and-prejudice-954183_1280_554
Anonim (DEX) – “Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate.”

Traim lucruri, gandim lucruri, spunem lucruri. Le spunem celor din jur, ni le spunem noua insine. Dar le spunem vreodata in totalitate? Le spunem vreodata dezvelite de ambalajul stralucitor al prejudecatilor? Lor sau noua. Nu, nu le spunem. Nici macar noua. Pentru ca ne-ar speria, pentru ca ne-ar face sa ne fie rusine, pentru ca ne-ar fi teama ca gandurile noastre sa nu se auda. Mintim, tradam, inselam, manipulam. Atunci cand altii spun lucrurile pe care noi le gandim sau le facem, ne bucuram. Dar e o bucurie fatarnica, ascunsa. Pentru ca noi nu ne putem bucura la vedere. Pentru ca ne-ar fi frica. Frica de stigmatizarea multimii. Pentru ca multimea n-are voce, multimea n-are ganduri. Multimea se lasa condusa de norme, reguli, moralitate, traditii si prejudecati. Multimea e un tot, e o masa fara personalitate. Multimea nu ne arata cu degetul, nu ne omoara cu pietre. Pentru ca noi suntem multimea. Si asta ne face sa ne simtim in siguranta. Ne ofera protectia anonimatului. Ne amagim gandind ca asa trebuie sa fie. Ca putem fi noi, cei care gandim, cei care avem curajul sa ne exprimam gandurile, cei care avem personalitate, doar in intimitatea noastra. Ca atunci cand ne simtim in siguranta, putem lasa masca pe care o folosim in multime si putem redeveni. Ne putem revolta, ne putem opune, putem gandi liber, putem vorbi liber. Chiar daca nu ne aude nimeni. Chiar daca nimanui nu-i pasa. Si asta ne asigura o senzatie de suficienta. Ca a doua zi, sa ne putem aseza din nou peste fata, peste ganduri, peste personalitate, masca. Si sa ne ocupam cuminti locul in multime. In multimea care ne primeste cu caldura. Pentru ca multimea, nu minte, nu fura, nu inseala, nu tradeaza. In multime toti sunt albi, toti sunt puri. Chiar daca tu faci lucrurile astea, multimea nu ti le recunoaste si nu ti le condamna. Pentru ca tu faci parte din ea, iar ea te-a asumat. Daca cineva din afara, isi recunoaste slabiciunile, viciile, gandurile, trairile, nu mai conteaza ca tu faci la fel, simti la fel, traiesti la fel. Nu-ti poti permite sa arati ca-i dai dreptate. Teama de a fi aruncat afara din multime, iti paralizeaza curajul de a incerca sa iesi din ea. Si atunci te imbraci cu ipocrizia care te defineste, iti unesti vocea cu a multimii si strigi. Strigi impotriva celui care a avut curajul sa spuna ca e altfel. Chiar daca “altfel” inseamna la fel ca tine.
Apoi ajungi acasa, te privesti in oglinda, iti este greata de lipsa ta de curaj, dar iti spui ca n-ai fi avut cum sa fii altfel. Ai ales ca si astazi sa fii anonim. Si adormi.

3 thoughts on “Jurnalul unui infidel. Protectia anonimatului.

  1. Maria spune:

    Of, am provocat durere si nici macar n-am vrut asta. Imi cer scuze. Accepta-le si iarta! Ceva m-a stimulat sa-ti scriu commentul ala. Poate doar revolta impotriva conditiei femeii intr-o lume emasculata. Si eu scriu..

  2. Maria spune:

    „Apoi ajungi acasa, te privesti in oglinda, iti este greata de lipsa ta de curaj, dar iti spui ca n-ai fi avut cum sa fii altfel.” – prin asta am trecut. Cand ai obosit sa-ti apleci coloana vertebrala ca sa-ti protejezi propriile interese, intri in conflict cu tine insuti si preferi sa fi un anonim.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s