Jurnalul unui infidel. Poveste fara titlu.

beamoflight

Sambata seara. Sfantul Andrei. Ma apropiam de finalul unei zile pline si frumoase. M-am urcat in masina, incet, relaxat, multumit. Dupa 300 de metri… la prima intersectie… intr-o fractiune de secunda, totul a inghetat. Am fost lovit in plin de o masina condusa de o domnisoara, care se grabea sa ajunga la petrecerea ce urma sa aiba loc pentru ziua ei de nastere. In cateva ore, implinea 20 de ani. Am fost aruncat, intors, dar masina nu s-a rasturnat. 18 ani de condus, drum cu prioritate, o masina buna, centura de siguranta, 30 de km/h. Suficiente motive sa poti evita asa ceva? Nu. Suficiente motive sa poti ramane in viata? Nu. Masina mea a fost facuta praf. Am ramas cu trei sferturi din ea. Dincolo de parbriz nu mai exista nimic. Cei apropiati care au vazut masina sau care au vazut pozele, stiu despre ce vorbesc. Izbit lateral stanga de o masina de teren, cu 70 de km/h. Spulberat practic. M-am dat jos primul din masina. Incarcat de adrenalina, de emotia socului, convins ca ma pot tine pe picioare. Simteam o durere cumplita in tampla stanga si respiram cu dificultate. In patru minute un echipaj SMURD, era prezent la fata locului. Dupa alte doua minute, eram intins, pentru prima data in viata mea, pe o targa, cu gatul prins intr- un corset cervical, incercand sa respir controlat, cat mai superficial posibil. In aproape 10 minunte de la accident, doi oameni pe care nu-i vazusem niciodata, impingeau o targa pe care nu statusem niciodata, pe holurile unui spital, prin care nu fusesem niciodata. Timp de aproape trei ore, mi-au facut toate investigatiile care se fac in aceste cazuri. Politistii care au venit la spital, m-au intrebat de doua ori daca eu am condus masina aceea. Nu puteau face legatura intre modul in care arata masina si modul in care aratam eu. Nimic rupt, nimic fisurat, nicio zgarietura. Contuzie toracica, datorata centurii si traumatism cervical (o durere de ceafa) datorata miscarii bruste a gatului in urma impactului. “Domnule, esti un supravietuitor”, mi-a spus un medic. ” Si foarte norocos. Am vazut oameni morti in accidente mult mai usoare decat acesta”, mi-a spus un politist. Stiam ca sunt un norocos. Am aflat ca sunt un supravietuitor.

In acele momente, pe masura ce trecea timpul, mai multi oameni pentru care insemn ceva, au aflat de ceea ce s-a intamplat. Si au venit la spital. Cand am iesit de la sectia de “interventii imediate”, am fost intampinat de persoane foarte dragi mie, care erau coplesite de emotia evenimentului. Lacrimi, imbratisari, cuvinte. Toti voiau sa ma imbratiseze, toti voiau sa ma ajute. In orice fel. M-am simtit iubit, rasfatat, dorit. Am vazut durerea pe care acest accident a provocat-o oamenilor din jur. M-am gandit la durerea pe care le-ar fi provocat-o disparitia mea. Brusca, brutala, neprogramata. Si mi-am adus aminte, ca atunci cand eram pusti, imi doream sa mor pentru o zi, ca sa pot vedea cine plange de-adevaratelea pentru mine. Acum, n-am murit. Dar am vazut lacrimi. Lacrimi de fericire ca sunt teafar. Neverosimil de teafar. M-am simtit extraordinar, iar bucuria celor care se bucurau ca ma vad parasind spitalul pe picioarele mele m-a facut sa uit de orice durere. Nu stiu daca sunt un om bun. Dar ceea ce stiu cu siguranta, este ca exista oameni in jurul meu, mai multi decat credeam eu, care ma iubesc asa cum sunt eu. Si carora le multumesc ca au fost si sunt langa mine. Si-i multumesc lui Dumnezeu, ca pe umar, am avut un inger care m-a protejat de moarte.

M-am intalnit cu celalat EU, pe marginea unei secunde. M-a strigat, l-am privit, dar m-am intors inapoi. Nu e acum momentul sa-l intalnesc.

Bucurati-va de viata!

8 thoughts on “Jurnalul unui infidel. Poveste fara titlu.

  1. dana spune:

    M-am tot intrebat ce ti s-a intamplat, dar numai la asa ceva nu m-am gandit..mai lasat fara cuvinte…regret cele ce ti s-au intamplat..dar mi s-a intarit parerea ca plecam doar atunci cand a sosit timpul….Iti doresc o viata minunata!!

    • aghiculesei ecaterina. spune:

      exact, un semn care ne arata ca trebuie sa traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima….stiu prin cea trecut, eu stateam pe loc si am fost izbita..important e ca traim si fiarele se repara…

  2. Maya spune:

    am intuit perfect puteam da in plic ca asta ai patit , sa te gandesti ca poate era momentul sa vrei altceva!

  3. Emotionanta povestea, si da, Sfantul Andrei te-a ocrotit!Este un semn acesta,
    dar celalalt EU este in tine !!! Oare pe cine ai privit atunci la marginea secundei?

  4. mihaela spune:

    Deci, traieste clipa si fii fericit!…Am invatat asta la 19 ani pe un pat de spital, nu stiu daca a fost un inger sau karma, nu conteaza carei culturi ar trebuie sa ii fiu recunoscatoare pentru a doua viata ce mi-a fost harazita! Dar am decis sa apuc zdravan o felie de viata si sa o mestec bine! Ceea ce i-ti doresc si tie!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s